Ma cunosti?

Ma cunosti? Daca nu… sa stii ca nu e mare catastrofa si nu ai pierdut mare lucru deocamdata. Pentru ca sunt aceeasi de ieri si aceeasi de maine. Si totusi, cand o sa vrei, o sa ma cauti si o sa ma gasesti cu aceeasi ochi. O sa ramai probabil surprins de zambetul meu inocent de fetita inocenta, care ma scoate mai mereu din belele.Si poate o sa te amuzi. Sunt aceeasi traznita de alta data, pentru care limita e cerul. Aceeasi care acum multa vreme, visa ca va ajunge o stea. Aceeasi care si`a promis ca va invata sa citeasca inima oamenilor, doar privindu`i o clipa in ochi.
Am ramas aceeasi visatoare irecuperabila care am fost din totdeauna. Inca imi place sa stau pe o banca in parc si sa observ tot ce misca. Sa las fiecare planta si vietuitoare, sa imi sopteasca o lectie cu morala, pe care sa o spun mai departe celor ce vor sa o auda.
Sunt aceeasi fetita alintata care plange cand ceva nu merge bine si aceeasi fata incapatanata care inca nu a invatat ce inseamna renuntarea.
Am acelasi vis ca ma voi trezi intr`o dimineata si nu ma voi satura privind de la fereastra ceea ce ar putea fi...ceva ce nu este si poate nu va fi niciodata. Dar m`ar astepta pe mine! Indraznesc sa sper in fiecare clipa ca ziua aceea ar putea fi aproape..chiar cea de maine.

Si imi inchipui, cum in fiecare seara, avand bucuria in suflet, imi va fi de ajuns sa adorm si gandul ca am ce mi`am dorit sa ma poarte pe aripi de inger, catre un vis curat in care uitam de lume. Iar dimineata sa ma pot trezi din cel mai dulce si adanc vis...doar pentru a incepe unul nou. Imi doresc sa mi se intample toate acestea.

PS: stii, nu voi renunta sa cred si voi abera la infinit despre ceea ce ar putea fi...

Mi se pare ca am luat o pauza destul de lunga pentru regasirea pacii mele interioare si mi`am cam neglijat scumpul meu blog, asa ca am hotarat sa imi reiau activitatea de scriitoare. Ce va fi diferit de celelalte articole de pana acum? Mmm… inca ma mai gandesc...
(TO BE CONTINUED…)

Ninge

Si ninge astazi peste noi

cu fulgi de amintiri pierdute

peste un zambet furisat

intr`un ocean de vise frante.

Este tarziu sa ne`amintim acum

tacerea cea din urma taina,

privirea ta cum`mi invelea

sufletu`mi gol si fara haina.

Trecut`au anii peste noi

si ne privim din nou tacuti

si`oricat am vrea sa fim eroi

ne`nvinge timpul ce s`a dus.

Dar vocea ta si`acum ma`ncanta

si doare departarea grea

iubirea mea ce zace franta

intr`o cutie..undeva, candva.