Dorinte

Intr`o lume plina de oameni, de viata, cum ma pot simti atat de singura?
Ma simt libera numai cand fac ceea ce vreau, fara sa imi pese de nimic, dar ma simt oribil cand nu imi respect propriile mele reguli, cand imi insel principiile, in care chiar cred... Asa ca deocamdata n`am chef sa fac nimic pentru ca, din nou, ce vreau - nu vreau si ce nu vreau - vreau. Logic, nu? Intelege cineva asta?!
Imi place destul de mult sa imi decid viata singura, doar ca asta cere ceva curaj. Lucrul care simt ca imi lipseste cel mai mult din viata...cred ca nu mai este nevoie sa scriu, cu siguranta se stie... este prima pe lista mea de dorinte. Mi`am dorit sa fac lucruri ce nu sunt doar pentru mine, sa cred in oameni, sa dau mai mult decat cer si sa iau mai putin decat sa daruiesc, mi`am dorit o viata pe care s`o inteleg, un drum pe care sa lupt sa urc, vise si principii pe care sa le apar, indiferent care ar fi fost lumea din jurul meu...Iar acum...toate astea mi se par visele unei fetite, care inca mai traieste undeva in strafundul sufletului meu si care mai plange din cand in cand pentru visele ei! As vrea sa am curajul sa fac ce vreau, chiar cu riscul de a pierde tot. Macar asa as sti ca n`am putut avea. Nu stiu de ce sper ca mi s`ar putea indeplinii dorintele. Cred ca sper ca puterea amintirilor sa fie destul de mare incat sa imi readuca magia in viata si in suflet, sa imi dea puterea sa fiu omul care simt ca ar trebui sa fiu, care mi`as dori sa fiu.
In ultima perioada am inceput sa am tot felul de vise ciudate (d`alea de noapte ) legate de copilarie. Nu ca as fi avut eu o copilarie extraordinara, doar ca pe zi ce trece imi plac tot mai mult visele mele de atunci si cine eram. Da, am invatat multe de atunci si sunt atatea lucruri din sufletul meu la care n`as vrea sa renunt… dar cumva as vrea sa pot uni tot ce este mai bun din ambele parti ale sufletului meu. Eram un copil visator, romantic; devin, pe zi ce trece, mai cinica si mai rece. As vrea sa pot pastra logica, dar sa ascult, macar uneori, si de suflet. Pentru ca desi ii aud vocea, aproape niciodata n`o ascult. Incerc sa fac ce e mai bine, ce e logic, iar uneori asta este ascunzatoarea perfecta din calea viselor, sperantelor si sentimentelor. Dar si a infrangerii, dezamagirilor si durerii…

Prima iubire, imi da viata peste cap...

Sentimentul asa cum il inteleg eu, bucuria, placerea dar si durerea fac parte dintr`un vis...e ca si cum m`as simti ca fac parte dintr`o poveste...una care nu se termina trist, in care ochii mei albastri stralucesc mai puternic ca niciodata. E ceva confuz si puternic. E ceva ce vreau mai mult, dar mai mult decat atat nu pot. E ca si cum sunt eu in continuare, dar ca si cum altcineva s`ar suprapune peste mintea mea, s`ar asterne peste gandurile mele. E mai rau ca focul. E soare. Absenta.. ei! E ploaie de vara, prea scurta, prea trecatoare. Ma arde, ma inunda si ma stinge iara. E ca un vartej. Ma ameteste. Ma face sa zambesc. Ma doare. Ma face fericita. E mai mult decat cer, mai putin decat mi`ar ajunge vreodata. E un semn de intrebare care uneori nu are punct. Imi lipseste. Este aerul tare dintr`o zi sufocanta de vara.
Este viata mea pe care prima iubire mi`o da peste cap si tot ea imi calauzeste drumul si`mi umple sufletul pana la refuz, si tot mai vrea, niciodata nu pare ca se satura. Nici macar acum. E de bine? E de rau? Cine stie? E prima mea iubire, una adevarata, una renascuta din nimic, singura care darama si dizolva ziduri impietrite.

Zile si zile

Iata`ma din nou. Sunt aceeasi si totusi alta, poate mai vesela, poate mai optimista, mai fericita. Uneori viata reproduce pasaje de poveste, alteori este un cosmar din care ne zbatem sa ne trezim... si viata mea e cam la fel. De multe ori adorm plangand, alteori ma trezesc zambind si daca m`as gandi sa povestesc firul ei.. as avea nevoie cu siguranta de mult timp sa povestesc tot.
Multe dintre insemnarile mele sunt triste desi eu sunt plina de zambet si viata, si imi spun deseori ca am impartasit mai mult tristetea ce ma coplesea in zilele innorate si de ce nu as imparti si razele de soare care imi lumineaza viata!
Cand esti fericit insa...timpul fuge cu o viteza ametitoare si te lupti cu el sa mai franeze un pic...iar el, nu si nu...goneste in viteza lui nebuna...heheeh, poate`l prinde radarul si ma fac de`o amenda...pentru cei ce ma cunosc..vor sesiza schimbarea starii spirituale...intr`adevar, se cerea ceva schimbare...azi voi iesii la o plimbare cu masinuta si in consecinta ma simt alta.

Relaxare

Sunt unele dimineti, mai ales cele de duminica, in care n`as vrea sa fac nimic. Nu vreau sa beau cafea, nu vreau sa vorbesc cu nimeni, ci pur si simplu sa stau in pat sa privesc in tavan. Sa ma uit cum totusi timpul trece, marcat pe cadranul ceasului si sa am impresia ca pentru mine a stat pe loc. Ca am reusit sa`l opresc intr`un timp fara de timp. Si imi place senzatia asta atemporala. Ma amagesc ca timpul care curge pentru toti ceilalti intr`un ritm ametitor s`a oprit un pic si imi acorda un moment de relaxare. Nu vreau sa umplu cu nimic acest timp. E al meu intr`un fel pe care doar eu il simt si chiar daca stiu ca toate au un pret, in diminetile mele de duminica lucrul asta e lipsit de importanta.
Imi place sa stau intinsa pe spate si sa visez cu ochii deschisi. Am atatea vise! In visele mele nu sterg lacrimi, este o lume cu mult soare in care nu`mi spun ca maine va fi mai bine, pentru ca lumea asta vine din sufletul meu si este diferita. E plina de fericire..am prima iubire si pe cea de`a doua...in visul asta am totul!

Intr`un final realitatea ma va contrazice dar in dimineata asta vreau sa visez!

Tot acolo sunt. Intr`o groapa. Si viata e tot de doi lei.

Am mai spus`o. Sunt o visatoare, cred in dragoste, cred in lucruri care conteaza, cred in fericire si cred in visul meu. Dar sunt dezamagita. Sunt dezamagita pentru ca nu reusesc sa`mi fac visul sa fie realitate si stiu ca va ramane mereu doar un vis. Totusi nu renunt la el. Dar stiu ca odata o sa vina momentul in care totul o sa ma sufoce. Evit sa`mi mai fac planuri, mereu mi`am facut si am fost dezamagita.
E greu de inteles. Toti ma vad, nimeni nu ma intelege. Intotdeauna am crezut ca exista un Dumnezeu, o forta superioara noua care vede, aude, simte si stie tot ce facem, tot ce ne dorim si care ne ajuta. Ma intreb cateodata de ce de mine "a uitat"... Da! Viata e incurcata si toate dezamagirile astea pe mine ma dor.
Sunt momente care imi raman in minte mereu. Sunt diferita de altele si totusi destul de asemanatoare. Innebunita dupa o masina! Care nu e langa mine acum. Faima, prestigiul, libertatea, toate sunt nesigure, toate sunt in zadar.
Siguranta e tot ce imi doresc...ea imi da siguranta!...ca este mereu acolo.
Nu stiu daca cand m`am nascut am plans dar stiu ca dupa aia am plans incontinuu. Mai plang si acum destul de des.
Viata trece usor pe langa noi. Ramanem cu tot ce am pierdut odata chiar daca nu ne vine sa credem. Suntem suspusi sa traim visand si oamenii de care suntem inconjurati ni se par atat de diferiti de noi. Asta e parerea mea.
Or sa se stranga in mine o mie de frustrari si o mie de nopti o sa ma gandesc ca am ramas cu ce`a trecut, orele trec, zilele curg, optimismul meu iar s`a futut. Atat vreau sa zic.

Am invatat ca...

Ne nastem singuri, murim singuri. Aparent traim impreuna...
Viata va gasi mereu un mod original de a te surprinde. De multe ori va fi si neplacut.
Oamenii sunt oameni si nimic mai mult. Orice decizie vei lua, va fi una gresita. Doar din teama de a nu gresi.
Nu exista pedepse, ci doar consecinte.
Prietenii sunt calatori fara bilet in trenul vietii. Doar tu mergi pana la capat...
Atunci cand iti merge bine, pregateste`te pentru ce`i mai rau.
Sunt ceea ce gandesc atunci cand nu`mi controlez gandurile.
Visul e singurul din care pot sa ma trezesc speriata, zicand a fost doar un vis...
Dezamagirea vine din partea celor dragi, iubirea la fel.
Increderea e un lucru periculos, deoarece deschide inimi prea fragile...

Odata rupte, mintile nu mai pot fi cusute.

My birthday

Era luni, 15 aprilie. O zi blanda de primavara. Soarele era la apus si ziua se sfarsea in cantecul voios al pasarelelor agitate. In Bucuresti, intr`o sala de nasteri, scancetul unui copil anunta un inceput. Inceputul unei vieti...
Am fost un copil asteptat si dorit...si am binevoit sa apar. Parintii mei ma adorau. Si m`au tot adorat vreo 6 / 7 ani pana au venit surioarele mele, care m`au detronat din postura de copil rasfatat si idolatrizat. Puteam sa le urasc pentru tot ce mi`au furat, puteam sa planuiesc  "o lovitura de stat" pentru a reintra in posesia "coroanei"... dar am preferat sa le iubesc si sa le ocrotesc ca pe niste papusele.
De cativa ani incoace nu mai sunt vesela si dezinvolta de ziua mea. Dimpotriva... ma apuca o melancolie de zile mari. Daca nu m`ai cunoaste, ai zice ca sunt "nesuferita" sau ca m`am trezit cu fata la cearceaf... nimic mai fals. Sunt tacuta si incerc sa fug... de prieteni, de familie... de zgomot, de agitatia orasului... de orice, poate chiar si de mine. Inutil sa spun ca nu`mi place sa ma intrebi cati ani am implinit. Daca vrei sa`mi strici si mai rau ziua, aminteste`mi cati ani implinesc si nu te voi uita never! De aceea nu organizez petreceri. Nici cadouri nu stiu sa primesc. Sunt stangace si stingherita de parca m`ar viola cineva... nu stiu ce sa spun, cum sa multumesc, cat sa rad ca sa nu creada omul ca nu ma bucur, si lista ar putea continua. Nici nu astept cadouri...prefer sa le ofer. Poate pentru ca nu prea am primit si din cauza asta. Daca m`ar intreba cineva care`i cel mai frumos cadou pe care l`am primit vreodata de ziua mea... nici nu stiu ce sa`i raspund. De obicei primesc flori, lalele in special. Pentru mine lalele sunt speciale pentru ca infloresc de ziua mea.
Ce`mi doresc de ziua mea? Mi`as dori ca dimineata, cand deschid ochii..sa privesc pe fereastra in parcare...si sa`i spun eu " happy birthday, baby ". Ar fi suficient... si totusi cred ca visez prea mult...eh, numai lucruri sfinte imi doresc. Dar speranta moare ultima, nu?

Cat de mult insemni pentru mine!

Ma zvarcolesc intre vis si realitate, intre ce trebuie si ce mi`ar placea. Ma bat si eu, ca tot omul, cu morile de vant, cu visurile si ma risipesc in cotidianul imediat, in care "ce trebuie" e litera de lege.
Iar partea proasta e ca pentru mine legea nu e facuta ca sa fie incalcata, ci ca sa mearga treburile bine pe lumea asta…
Viata merge inainte. Doar ca eu raman in urma ei... O alta zi.
Un alt sir de evenimete.
O cadere in cer si o ridicare in pamant.
Prea putine cuvinte, prea multe ganduri.
Bat campii cu gratie. O alta zi in care ma gandesc la "ea"...
Nu conteaza, viata e frumoasa.

Ciocolata neagra, vin negru si o noapte neagra

Ciocolata neagra, vin negru si o noapte neagra. Orele trec pe langa mine si cand pleaca imi fac, zambind, cu mana. Ciocolata e amara si vinul se scurge in lacrimi rosii, ca o inima ranita. Gandurile imi zboara cu viteza luminii in noaptea inimii si lasa in urma parfumul tau. Si amintiri, si explicatii, si suferinta, si zambete, si dureri, si rani. Ciocolata e neagra. Vinul lasa un gust de desert. Si deodata ma pierd in sirul gandurilor si vreau sa zbor. Insa aripile`mi privesc spre pamant, cautand, pentru inca o data, urma pasilor tai...Cand ai plecat ochii tai mi`au lasat rana deschisa in suflet. Rana care se deschide iar si iar, de fiecare data, de mii de ori cand ploua cu amintri. Ciocolata neagra amaruie -  amintirile, vin tare - gustul sarutarilor tale pe care inca mi le amintesc. Noaptea neagra, noaptea cand lipsesti.
Patul ma priveste gol si ma asteapta. Si, suflet dezgolit, mi`e frig fara caldura gurii tale. Macar de m`ai inveli inca o data cu vocea ta.
Si toate`mi dorintele, danseaza dezbracate in jurul tau, chiar daca nu esti aici. Ca un zeu netrebnic, lipsesti si esti pretutindeni. Ca aceasta noapte care se aseaza peste mine si ma ascunde iarasi in trecut.
Si ciocolata asta neagra, si vinul asta negru, ma fac sa te vreau pentru o inca noapte intunecata. Ca ele...

Pace si liniste sufleteasca

Prima zi de munca dupa micul concediu, greu de intrat in ritm...eforturi marete sa ma trezesc la 6,30...ce sa mai zic si de munca, oricum am incercat sa ascund amorteala ce pusese stapanire pe mine si sa par fresh. Macar de dragul aparentelor, ( nu ca mi`ar pasa mie de ele ) sa nu arat morcovita si ursuza dupa o minivacanta... Asa ca mi`am luat fetisoara vesela cu zambet tamp, m`am incaltat in pantofii cu tocuri inalte si am pornit agale spre job. Acolo ce gasesc? Un coleg somnoros si altul teribil de vorbaret, care mi`a umplut creierii cu povestile lui..of course, le`am si uitat..
Ah, si am uitat ceva...Felicitarile care se impart si azi, desi pastele s`a dus, cu aceeasi opulenta ca duminica noaptea. Nu am inteles niciodata la ce sunt bune..sau cui trebuiesc. Plus stresul care ti`l creaza..toata noaptea iti zbarnie telefonul de zici ca l`a apucat epilepsia. Iar daca ai tupeul sa nu raspunzi, te`ai ales cu inca un dusman declarat. Jignire pe fata!  Ca sa nu mai spun de continut, toate ca un sablon... poezie si sclifoseala literara. Suntem popor de poeti cumva? Aiurea, suntem popor de cocalari si pitzipoance, care`i vezi si zi si noapte, oriunde privesti in jurul tau.
De sarbatori vreau sa primesc mesaj doar de la cei care`i cunosc si cu care am ceva conectii, sa`mi ureze El si rudele, caci mesajele lor chiar imi produc bucurie, le astept si ma gandesc la ei, caci sunt oamenii dragi mie. Dar oameni cu care n`am vorbit de ani de zile, brusc ii apuca dorul de mine si`mi ureaza de bine, dupa aia...pauza inca un an pana la urmatoarele sarbatori! Nu zic ca`i un gest urat, poate sunt chiar ingrata ca fac aceste comentarii, dar mi se par stupide mesajele astea intre oameni fara conexiuni. Logic ca ma bucura mesajul persoanei dragi, chiar daca nu am vazut`o de 1 an, logic ca m`ar bucura mesajul unei prietene care e departe si imi trimite gandul bun..dar sa`mi scrie cineva pe care nici nu`l cunosc, nevasta unui coleg sau amantul vecinei, asta`i prea mult.
Si ca sa fie totul perfect...anul asta mi s`a urat "pace si liniste sufleteasca".. mai sa fie! Adica sunt agitata rau, nu? Am nevoie de ceva pace, nu cumva de manastire? In loc sa ma linisteasca, uite ce efect a avut!

Despre cum sunt, despre ce simt..

As crede ca e usor sa fi langa mine. Dar nu stiu daca e chiar asa. Uneori defectele ma depasesc. Uneori cred ca stiu tot, alteori ma simt ca o gasculita. In momentele acelea am nevoie de oamenii care pot sa`mi redea increderea in mine. Sunt prea putine momentele cand am nevoie de singuratate pentru ca imi plac oamenii. Imi place sa cunosc oamenii, sa`i salut, sa`i privesc in ochi. Nu suport discriminarea de nici un fel si nu`mi place nesimtirea. Nu`mi place sa ma simt in plus, si nici sa simt ca incomodez.
Cand ma enervez am unele perioade de nebunie si depresie urmate de perioade bune, pline de veselie. Acum, te urasc si imi doresc sa mori, in momentul urmator vreau sa te tin strans in brate si sa nu te mai las sa pleci.
Am gura mare si vorbesc de multe ori fara sa gandesc. Stiu.... si eu urasc lucru asta la mine.
Nu sunt sceptica si cred cam tot ce mi se zice chiar daca mi`am luat`o de n...ori, nu ma vindec sa nu mai fiu credula.
Nu suport detaliile. Pentru mine totul e alb sau negru. Gri`ul da bine doar pe hartie, nu si in viata.
Pentru ca intotdeauna am fost o visatoare, sunt aeriana, si de cele mai multe ori neatenta si cu gandul departe ---- in lumea mea.
Plang des pentru ca plansul ma ajuta sa ma descarc si imi face bine. Motivele pentru care plang nu sunt tot timpul aceleasi, dar sunt mereu reale (pentru mine).
Nu stiu sa urasc in adevaratul inteles al cuvantului chiar daca imi arat furia si rabufnesc in prima secunda si pare ca sunt capabila sa fac crime in momente de inalta tensiune.
Imi place sa fiu optimista, si intotdeauna sa cred, ca oricat de buna a fost ziua de azi, cea de maine o sa fie si mai buna.
Imi place sa fiu activa, nu suport sa vegetez, si urasc sa`mi fie lene, pentru ca daca imi e, devin dependenta.
Imi place sa am prieteni barbati. Asa ca ma astept sa ai incredere in mine, pentru ca e greu sa`ti schimbi stilul de viata si toti prietenii.
Daca m`ai facut sa te iubesc, sunt genul de om care o sa te urmeze pana la capatul lumii, si o sa lase totul pentru tine, pentru ca la mine nu exista limite.
Dar daca dovedesti ca nu meriti, sunt capabila sa uit totul inclusiv pe tine, pentru totdeauna, intr`o secunda.

Buna seara iubite...

Am gasit o melodie veche dar foarte frumoasa, sa nu mai zic ca imi trezeste  mii de amintiri...
http://www.youtube.com/watch?v=u-KGOpnPFl0

deci, Buna seara iubite...te`astept ca si cand... .

Pastele la romani

Este Vinerea Mare, ziua cand crestinii ar trebui sa posteasca...asta pentru a se pregati pentru masa imbelsugata ce va fi servita de Paste.

De fapt pentru romani, sarbatorile inseamna din pacate...mancare muuulta! Cred ca am suferit in trecuturile neamului nostru, aprig de foame, daca pentru noi "a sarbatori" presupune a manca mult si bine!

Trecand peste "neintelegerile" momentului, cred ca ar trebui sa amintesc semnificatia acestei zile, desi sunt sigura ca este foarte cunoscuta de mai toti romanii, asa ca profit si va urez tuturora un Paste Fericit!