Sunt unele dimineti, mai ales cele de duminica, in care n`as vrea sa fac nimic. Nu vreau sa beau cafea, nu vreau sa vorbesc cu nimeni, ci pur si simplu sa stau in pat sa privesc in tavan. Sa ma uit cum totusi timpul trece, marcat pe cadranul ceasului si sa am impresia ca pentru mine a stat pe loc. Ca am reusit sa`l opresc intr`un timp fara de timp. Si imi place senzatia asta atemporala. Ma amagesc ca timpul care curge pentru toti ceilalti intr`un ritm ametitor s`a oprit un pic si imi acorda un moment de relaxare. Nu vreau sa umplu cu nimic acest timp. E al meu intr`un fel pe care doar eu il simt si chiar daca stiu ca toate au un pret, in diminetile mele de duminica lucrul asta e lipsit de importanta.
Imi place sa stau intinsa pe spate si sa visez cu ochii deschisi. Am atatea vise! In visele mele nu sterg lacrimi, este o lume cu mult soare in care nu`mi spun ca maine va fi mai bine, pentru ca lumea asta vine din sufletul meu si este diferita. E plina de fericire..am prima iubire si pe cea de`a doua...in visul asta am totul!
Intr`un final realitatea ma va contrazice dar in dimineata asta vreau sa visez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu