My birthday

Era luni, 15 aprilie. O zi blanda de primavara. Soarele era la apus si ziua se sfarsea in cantecul voios al pasarelelor agitate. In Bucuresti, intr`o sala de nasteri, scancetul unui copil anunta un inceput. Inceputul unei vieti...
Am fost un copil asteptat si dorit...si am binevoit sa apar. Parintii mei ma adorau. Si m`au tot adorat vreo 6 / 7 ani pana au venit surioarele mele, care m`au detronat din postura de copil rasfatat si idolatrizat. Puteam sa le urasc pentru tot ce mi`au furat, puteam sa planuiesc  "o lovitura de stat" pentru a reintra in posesia "coroanei"... dar am preferat sa le iubesc si sa le ocrotesc ca pe niste papusele.
De cativa ani incoace nu mai sunt vesela si dezinvolta de ziua mea. Dimpotriva... ma apuca o melancolie de zile mari. Daca nu m`ai cunoaste, ai zice ca sunt "nesuferita" sau ca m`am trezit cu fata la cearceaf... nimic mai fals. Sunt tacuta si incerc sa fug... de prieteni, de familie... de zgomot, de agitatia orasului... de orice, poate chiar si de mine. Inutil sa spun ca nu`mi place sa ma intrebi cati ani am implinit. Daca vrei sa`mi strici si mai rau ziua, aminteste`mi cati ani implinesc si nu te voi uita never! De aceea nu organizez petreceri. Nici cadouri nu stiu sa primesc. Sunt stangace si stingherita de parca m`ar viola cineva... nu stiu ce sa spun, cum sa multumesc, cat sa rad ca sa nu creada omul ca nu ma bucur, si lista ar putea continua. Nici nu astept cadouri...prefer sa le ofer. Poate pentru ca nu prea am primit si din cauza asta. Daca m`ar intreba cineva care`i cel mai frumos cadou pe care l`am primit vreodata de ziua mea... nici nu stiu ce sa`i raspund. De obicei primesc flori, lalele in special. Pentru mine lalele sunt speciale pentru ca infloresc de ziua mea.
Ce`mi doresc de ziua mea? Mi`as dori ca dimineata, cand deschid ochii..sa privesc pe fereastra in parcare...si sa`i spun eu " happy birthday, baby ". Ar fi suficient... si totusi cred ca visez prea mult...eh, numai lucruri sfinte imi doresc. Dar speranta moare ultima, nu?