Ma zvarcolesc intre vis si realitate, intre ce trebuie si ce mi`ar placea. Ma bat si eu, ca tot omul, cu morile de vant, cu visurile si ma risipesc in cotidianul imediat, in care "ce trebuie" e litera de lege.
Iar partea proasta e ca pentru mine legea nu e facuta ca sa fie incalcata, ci ca sa mearga treburile bine pe lumea asta…
Viata merge inainte. Doar ca eu raman in urma ei... O alta zi.
Un alt sir de evenimete.
O cadere in cer si o ridicare in pamant.
Prea putine cuvinte, prea multe ganduri.
Bat campii cu gratie. O alta zi in care ma gandesc la "ea"...
Nu conteaza, viata e frumoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu