Odata cu venirea toamnei vin si ploile. De cand ma stiu nu m`am dat in vant dupa ploaie. Amurgurile obscure pe stradute mici si intortocheate. Ma fac sa nu mai ies din casa. De mai bine de o saptamana ploua intr`una si toamna asta a devenit una trista. Imaginea cu frunze ingalbenite care usor usor s`au desprins din ramurile copacilor si ploaia marunta care nu se mai opreste, accentueaza aceasta tristete. Este iar luni si mi`am luat o zi din concediu iar peste putin timp voi infrunta stropii si aglomeratia din oras. Voi admira peisajul ascultand Radio 21 in acord cu murmurul stropilor dar numai caldura din masina ma va indemna sa apreciez vremea de afara. Ce peisaj trist si mohorat!
Stau cu o cana de cafea iar aburul usor parca ma face sa raman acasa...Nu am chef sa plec. Dar vremea nu poate schimba planurile mele. Si am atatea de facut!
Degeaba incerc sa aman momentul... Stiu si deznodamantul. O sa mai stau un pic, o sa ma afund in lenea care nu`mi da pace si apoi, responsabila si constiincioasa ma ridic din pat, inchid laptopul, ma imbrac si plec...Am terminat si cafeaua dulce care nu a reusit sa ma pacaleasca.
