Sa ai curajul sa recunosti!

"In fiecare dintre noi exista o decenta si o bunatate elementara. Daca ascultam de aceste impulsuri si actionam in consecinta, vom intelege mult mai bine nevoile oamenilor. Nu este complicat, dar e nevoie de curaj. Trebuie sa ai curajul sa-ti recunosti rautatile si sa te manifesti in consecinta."
Traiesc intr-o lume in care toata lumea se plange de toata lumea, dar mai grav este ca mi-am acceptat statutul de om fara valoare si dispus sa accepte si sa se multumeasca cu "resturi de firimituri"...Dar...libertatea de a trai e limitata prin nelimitarea vointei.
A gresi este omeneste. A da vina pe altul este si mai omeneste.
La sfarsit de zi cand mi-am terminat cu bine treburile, adorm linistita. Dumnezeu este treaz!

Timpul face misto de mine...iar si iar

Nu am vazut eu chiar tot ce se putea vedea in lumea asta dar am vazut binele si raul laolalta, am vazut cum ar arata fericirea, am tinut-o candva in palme, dar mi-a scapat printre degete.
Au fost promisiuni pe care nimeni nu le-a respectat, poate nici eu, dureri pe care le-am alinat si dureri la care am ramas rece, pentru ca nu le puteam stapani pe ale mele, lacrimi pe care le-am varsat si lacrimi pe care le-am inghitit oricat de amare erau...am primit vorbe si am risipit incredere...am risipit speranta...am risipit caldura...am risipit visuri...am risipit dragoste...am primit vorbe si...m-am risipit.
Nu-mi dau intotdeauna seama daca ma apropii sau ma indepartez, uneori cred ca le fac toate astea in acelasi timp. Pentru altele stiu ca trebuie sa fie "toate la timpul lor". Doar ca timpul face misto de mine...iar si iar. Si-ncep sa ma intreb unde mi-e timpul? 
Marea taina a existentei noastre nu consta in a trai ci in a sti pentru ce traiesti.
Imi doresc sa mi se indeplineasca singura dorinta pe care o am in lumea asta.
M-am nascut sa nu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt...

Asteptari si regrete

Am o stare tampita si mi-e teama sa nu raman cu ea pentru prea mult timp.
Am observat ca timpul trece prea repede. De un an intreg observ fenomenul.
Am ajuns in faza in care nu mai am asteptari.
Tineam strans in suflet un moment fericit, cea mai buna solutie antidot aplicata la nevoie...s-a dus, s-a terminat cu orice fantezie, nu-l mai am. Oricum a fost doar o iluzie! Inventatoarea maximei "ai asteptari, ai regrete", in sfarsit cred in ea. 
Nu sunt pesimista, pur si simplu am incetat sa mai astept, am acceptat ca trebuie sa raman in viata pana la finalul drumului, care dupa parerea mea este undeva foarte departe.