Blonda din oglinda seamana izbitor cu mine

Ma privesc in oglinda de cateva zeci de minute..intotdeauna mi`am dorit sa fi avut o sora geamana, cu care sa stau asa ..fata in fata. Sa vorbim. Sa ma intrebe: "la ce te gandesti?" ma gandesc sa fac lucrurile sa se intample!

sa rastorn

sa am rabdare

sa am grija
sa ma bucur de drum

sa scriu

sa zic

sa mi se dea ce e al meu

sa dau

sa imi pastrez forta ca sa lovesc cand trebuie

sa se faca liniste…

Zambim amandoua. Pentru ca stim ca amandoua ne dorim aceleasi lucruri.

E noapte! Dar imi place, mai ales cum luminile curg pe strazi undeva departe. Se vede o panorama frumoasa de la balconul etajului 7. Viata isi vede de viata ei. Ma pun in pat si`mi asez  laptopul pe picioare si pornesc muzica care imi place. Inchid ochii incet. Stiu ca e un fel de renuntare... un fel de frica si asta. caAAAGh..am cascat. Am lacrimi in ochi dar nu le sterg. Totul o sa fie bine. Nu am o sora geamana dar blonda din oglinda seamana izbitor cu mine!

Fericirea care se destrama...si se tot dastrama

Am vrut de multa vreme sa vorbesc despre acest subeict, un subiect care ma doare, imi ascute nervii si ma ingrijoreaza caci probabil la un moment dat in viata probabil ma voi certa foarte tare cu mine, pentru ca fara o maturizare nu voi invata sa aleg ce e bine, raul sa`l evit, sa`l alung din viata mea.
Printre primele ganduri care imi vin in cap cand ma privesc in oglinda si ma intreb de ce sunt atat de nefericita, incep sa enumar motivele: neincredere, nesansa, ghinion. Toate ingredientele unui final sigur! Firul pare logic, nu? De ce sa aiba cineva incredere in tine? De ce cand ceva care mergea foarte bine la inceput ia o intorsatura de 90 grade? De ce toate relele ti se intampla tie? Toate se observa si mi se reflecta in viata.
Cei care ma cunosc or sa ma intrebe de unde imi vin toate ideeile astea! Cred ca multe idei negative se nasc din influenta...te uiti in jur la ceilalti si apoi te uiti si la tine.. e simplu.
Am ratat frumusetea vietii fara sa stiu gustul fericirii asa cum as fi vrut eu si simt haos in locul lucrurilor bune din viata asta.
Da...este greu sa stiu ca n`am facut ceva mai mult, extraordinar, cel putin imposibilul, ca sa nu ma mai lupt cu constiinta mea..N`as putea sa ma iert pe mine pentru noroiul in care ma afund din ce in ce mai mult.
Ma rog pentru un "mai bine mai tarziu decat niciodata". Dar apoi imi musc buzele pentru ca este mult prea tarziu pentru ceea ce ar fi fost prea mult...
Nu pot da timpul inapoi... as vrea. Adesea am facut confuzie intre plans si ras, intre lacrimi si fericire.

Timpul nu`mi mai este un prieten iar inima nu stie sa ma lase in pace. Pentru picioarele reci am gasit leacul, fierbinteala cu bai de abur. Cu iubire sau fara, supravietuiesc in continuare. Sunt mii de motive care imi zambesc in fiecare zi si imi aimntesc ca am pentru ce sa traiesc. Incerc, ma straduiesc din rasputeri sa lupt, sa fac tot ce pot pentru a reusi, dar nici speranta nu mai exista cum ar fi trebuit ca sa mai simt cat de putin ceva...

Dragoste si teama..

Te`ai intrebat vreodata de ce iti este cel mai frica atunci cand vine vorba despre dragoste sau despre o relatie amoroasa? Ai putea spune ca iti e teama de tradare, infidelitate, cruzimi minore, dar care te pot rani adanc...

Mie, de exemplu, cel mai teama imi este de singuratate. Imi e frica de noptile tarzii si ploioase in care nu as avea catre cine sa ma intorc sa spun ca imi este frig, imi e frica de bucuria pe care as simti`o, dar nu as avea cu cine sa o impart, imi e frica de neincrederea care mi`ar da`o aceasta singuratate si de piedicile pe care mi le`as pune singura din cauza ei; m`ar ingrozi daca as privi relatia pe care o am cu el, iubitul meu, ca pe un tablou, pe care sa il "vizionez" din afara, cu detasare, fara sa ma implic; mi`ar fi frica daca lui nu i`ar fi dor de mine, daca m`ar uita, daca nu s`ar gandi la mine, macar din cand in cand...

Imi e frica ca nu as mai putea iubi vreodata sau nu as fi iubita. Imi e teama sa ajung iarasi in momente si locuri nepotrivite, sa intalnesc oameni nepotriviti, care sa ma faca sa sufar.
M`ar inspaimanta sa nu mai stiu sa iubesc, sa nu fiu capabila sa simt iubirea, sa ajung sa nu mai fiu impresionata atunci cand o floare imi atinge obrazul, sa nu vars o lacrima atunci cand sunt fericita si iubita, sa nu imi doresc sa strang cu putere mana iubitului meu, sa iubesc fara a fi iubita, sa fiu iubita fara sa fiu capabila sa iubesc, sa ranesc un om care ma iubeste, sa ma simt singura in momentele in care ar trebui sa fiu fericita, sa fiu singura in clipele cele mai grele, sa plang fara ca el sa ma auda...