Ganduri in randuri...

Scriem randuri, scriem ganduri. Unii le apreciaza, altii nu, dar cei mai multi pot trece nepasatori peste o insiruire de cuvinte. Cu siguranta va exista intotdeauna cineva, care printr`o incercare disperata de a`si demonstra superioritatea, va incerca sa emita fel de fel de jigniri la adresa semenilor lui. Probabil nu este inca constient de faptul ca dincolo de ecranul acesta rece al monitorului se gasesc tot suflete de oameni. Unii ne iubesc, iar altii nu. Asta`i firea umana.Oare exista vreun drept sau ceva anume prin care sa intelegem ca am fi superiori altui suflet? Eu una nu cred. Fiecare om are locul lui si consider ca ar trebui sa ne unim fortele si gandurile spre a construi ceva frumos. Pentru inceput am putea sa transmitem ganduri care sa incalzeasca sufletul altei fiinte. Desi nu suntem mereu constienti, de cele mai multe ori, un simplu mesaj poate incanta, poate face sa tresalte inima cuiva.Cu totii suntem suflete, ca si el, ca si ea, ca si ei toti – traitori in cuvinte, in imagini, in muzica. Dar dincolo de zbuciumul vietii cotidiene, de trairile interioare ale fiecaruia dintre noi, cuvintele sau imaginile pot fi emotionante si pot face sa rasune acorduri in sufletul si in inima oricui. O persoana care se afla acum la un alt capat de lume, ne poate umple ochii de lacrimi si inimile de incantare. Acesta e doar un mister, pe care nu-l putem intelege, dar suntem constienti ca arde in noi, in fiecare.

Indrazneala sa visez

O alegere facuta la un moment dat in timp iti poate influenta tot parcursul vietii. Dai socoteala pentru ce ai facut si pentru ce nu ai facut. Nu mai ai scuza tineretii, a lipsei de discernamant data de frumoasa nebunie a tineretii.

Am avut multe momente in viata cand am indraznit sa visez si cei din jurul meu mi`au zambit aprobator pentru ca la randul lor au trait si ei aceleasi visuri.
La 18 ani a fost minunat sa visez si sa indraznesc. Ma visam actrita. Eram inscrisa la Scoala Populara de Arte iar in paralel faceam parte dintr`o trupa de actori diletanti, alaturi de care am sustinut aproximativ 3 ani spectacole in cadrul Casei de Cultura Nicolae Balcescu - Bucuresti. Eram tanara si aveam curajul sa ma iau la tranta cu toate nedreptatile lumii in speranta ca le pot schimba. Atat de atrasa de mirajul si stralucirea lumii in care traiam, imi doream si speram sa fiu intr`o zi o actrita adevarata. Credeam in mine si stiam ca pot sa fac acest lucru. Insa...a ramas doar o etapa in viata mea la care ma mai gandesc uneori si ma intreb de ce nu a fost drumul pe care sa`l urmez.
La 25 de ani, inca mai aveam toate posibilitatile sa pun in practica tot ceea ce mi`as fi propus. Lumea inca imi era deschisa, as fi putut reusi sa ies la "lumina", imi simteam sufletul inca dornic de implinire si resorturile psihice si intelectuale necesare ca sa faca din pulberea mea de vise o constelatie de stele. Intre timp insa incepusem o alta etapa a vietii mele: ma casatorisem. Pornisem in viata plina de iubire iar universul dorea sa`mi fie implinit drumul alaturi de sotul meu. Si uite asa m`am trezit pe drumul vietii, cu rabdare, cu indarjire, fara mila fata de propria persoana, hotarata sa razbesc cu orice pret. Toate aceste fugitive fragmente din viata mea, se incadreaza in stari, sclipiri de moment, clipe care au fost si care nu or sa mai vina niciodata. Sunt lucruri pe care le`am facut si lucruri pe care nu le`am facut, lucruri pe care mi`as fi dorit sa le fac si totusi nu le`am facut. Dintr`un motiv sau altul, pentru ca sau cu toate ca... Nu le`am facut cand trebuia... au ramas pareri de rau. Drumurile comode sunt cele infundate!
Acum, dupa varsta de 30 de ani, odata cu mine, si visurile mele capata forma maturitatii. Imi este frica sa mai gresesc pentru ca orice greseala m`ar putea costa scump, o greseala chiar si minora ar putea insemna o intoarcere cu 360 de grade a vietii mele. O alegere facuta la un moment dat in timp imi poate influenta tot parcursul vietii. Dau socoteala pentru ce am facut si pentru ca n`am facut. Nu mai am scuza tineretii, a lipsei de discernamant data de frumoasa nebunie a tineretii in care tot ce zboara se mananca. La vremea din trecut toate aveau o rezolvare. Odata intrata in randul oamenilor maturi, constat ca sunt judecata pentru deciziile luate. De orice hotarare se leaga multe altele, intr`un nesfarsit lant al slabiciunilor.
Indraznesc si voi indrazni toata viata sa visez insa inainte de a`i cere vietii ceva trebuie sa ma asigur ca este ceea ce`mi doresc cu adevarat de la viata.

Increzatoare sau spectatoare la filmul propriei vieti..

Increderea in sine este greu de obtinut, dar usor de pierdut! Nimeni in afara de tine nu ti`o poate darui, dar o singura persoana ti`o poate rapi pe vecie. Am ales subiectul acesta pentru ca am trait efectul respectului de sine, o "terapie" ce a influentat fiecare particica a vietii mele..
Ma simteam intimidata in prezenta altor persoane, imi omoram gandurile refuzand sa le pronunt de teama ca voi fi criticata, eram constant nemultumita de modul in care se desfasurau lucrurile in viata mea - multe lucruri rele fara ca eu sa am cum sa le evit - . In fine, ma simteam victimizata, singura, neinteleasa. Mi`am dat seama ca toate astea se intampla pentru ca increderea in mine nu este punctul meu forte.
Un prim pas a fost sa ma detasez de mine insami si sa`mi alcatuiesc un mic portret. Si m`am intrebat ce ma defineste pe mine cu adevarat? O intrebare simpla duce la un raspuns pe care cu timpul l`am si obtinut.
Urmatorul pas a fost sa ma comport firesc. Nu i`am mai lasat pe altii sa`mi traiasca viata. Mi`am exprimat ideile clar, ferm, m`am impus mai usor si traiesc si simt autentic.
Am inteles ca totul depindea numai de mine!
Cea mai importanta lectie a vietii noastre este ca suntem responsabili pentru tot ceea ce facem si ce nu facem. Nimeni altcineva nu ne poate sustrage responsabilitatea, decat daca i`o oferim noi impreuna cu libertatea noastra de a trai. Ii admir pe cei care au conscut esecul si l`au acceptat, au invatat din el. Daca te impiedici si mergi mai departe fara a te uita la piedica, o vei intalni mereu. Respecta`te! Nu face ceva care ti`ar provoca rau.. Actiunile actelor noastre influenteaza intregul sistem.
Revenind, imi este mai usor cand gandesc optimist, imi fac ordine in propriile ganduri, nu ma las influentata si cel mai important, imi duc planurile la bun sfarsit.
Va doresc si voua numai succese...