Amintirea

Amintirea! In fiecare an privesc cum vine primavara si apoi vara si mereu apar schimbari; trecutul se imbina cu prezentul in care ma gasesc acum si impreuna deschid o cale spre ceea ce urmeaza.
Ma invart printre ecouri momentan...legata de ceea ce am fost, de ceea ce sunt si de ceea ce urmeaza sa fiu.
Apare o neliniste careia aleg sa ii aman descifrarea, devenind doar un gand trecator care dispare atunci cand ajung acasa, acolo unde timpul a ramas acelasi, iar viata e in continuare simpla ca odata.
Zaresc o amintire! Apasand acceleratia maxim, simtind linistea adevarata, asa ma regasesc pe mine, ma face sa ma simt bine. Masina - spatiul meu! in care am ras, am plans, m-am enervat, am tipat..care ma aduce mereu, acasa. Este singura vie amintire, acea amintire care se transforma continuu...

Cand mintea e mai presus decat inima

Am avut momente in viata mea in care mintea a fost mai presus decat inima, si desi nu pot sa zic ca regret vreuna din actiunile care le`am facut de`a lungul vietii mele, cred ca se putea mai bine, si mai cred ca daca imi ascultam inima mai intai si as fi pus mai bine in balanta lucrurile ar fi iesit mai bine. Au fost momente in care fara sa gandesc si fara sa vreau am ranit persoane dragi, si nu din rautate. Sunt persoane dragi mie, care inca sunt suparate, sau inca se supara la diverse actiuni ale mele...Intrebarea logica care vine acum:"bine daca sti ca le superi de ce continui tot asa?" ei bine, nu imi doresc sa le supar, dar cum avem idei diferite despre educatie, caci din cauza asta supar cel mai des, nu pot sa tac, si adevarul e ca nici nu prea stiu sa tac atunci cand ma deranjeaza ceva... asta sunt, si spun ceea ce am de spus, nu pot sa ma prefac ca nu ma deranjeaza ceva cand este ceva care ma deranjeaza, de cele mai multe ori asta e un defect... dar e al meu si ma accept asa cum sunt, pana acum ma deranja si plangeam cand vedeam ca sunt suparate persoanele pe care le iubesc, dar sincer cred ca o persoana draga, stie si sa accepte o observatie si sa incerce sa nu mai repete lucrul acela daca isi doreste respectiva relatie de prietenie, de afectiune - cu de`a sila nu se poate, si nici doar cu dorinta unora... intr`o relatie indiferent de tipul acesteia sunt cel putin 2 persoane implicate si trebuie sa incerce ambele persoane sa sustina relatia sa o intretina, nu doar una... caci asa sigur nu va supravietui... nu putem sa ii spunem celeilalte persoane :"de tine depinde ce se intampla cu relatia asta" daca nu depunem si noi un pic de efort...si lasam totul in seama celeilalte persoane. O relatie e precum o floare - floarea nu poate supravietui doar cu apa are nevoie si de lumina, si de caldura - asa si o relatie are nevoie de ambele persoane care sa comunice in primul rand, apoi in functie de relatie are nevoie si de caldura, de iubire...
Aceste randuri sunt pentru sora mea..poate le va citii si le va intelege intr`o zi...