Uiti de mine, uit de tine!

Sunt vulnerabila...intotdeauna am fost. Uneori mai mult ca niciodata. Pe langa asta, de foarte multe ori ma "expun" si imi intind sentimentele pe tava.
Uneori iau alegeri ce par zadarnice...alegeri in care de multe ori nici eu nu cred, dar pe care simt ca trebuie sa le iau. De multe ori cu genul asta de alegeri risc foarte mult sa fiu dezamagita, dar cu toate astea imi asum riscul. De ce? Raspunsul e simplu: mai bine regret acum ca am incercat ceva si nu mi`a iesit decat sa regret mai tarziu ca nu am facut nimic desi as fi putut face.
"Oamenii te dezamagesc. Uita de ei si fa ceva pentru tine." - o replica dintr`un film ce mi`a ramas in minte. Pe de o parte sunt de acord cu chestia asta, pe de alta parte si eu sunt om la randul meu si dezamagesc. Cred ca nu mi`ar placea sa uite cineva de mine pentru ca l`am dezamagit o data ( daca se repeta, atunci e clar "mersul" lucrurilor ).
E bine sa uitam de oamenii care ne dezamagesc atunci cand acestia fac asta in mod constant si ajungem sa fim prea afectati din cauza asta.

Alte ganduri frumoase " in timp"

Mi`e teama timpul sa nu`l pierd si sa ma uite clipa...
Ma intreb uneori...de ce lasam timpul sa treaca?...
De ce nu incercam sa retinem macar secundele, traindu`le, simtindu`le...
Se spune ca timpul trece...eu cred insa ca noi trecem prin timp, iar uneori nu ne marcheaza nicio clipa!
Incercam parca sa nu atingem nimic, sa nu miscam nimic, sa nu schimbam nimic. Doar trecem tacuti pe langa amintiri, pe langa evenimente, gesturi, trairi, succese si dezamagiri...trecem nepasatori pe langa cei din jur...trecem nepasatori fata de noi insine, ca si cum lumea ar fi doar un sir de cadre fara rost, peste care incercam sa trecem cu brio...ca si cum viata ar fi o competitie cu timpul...
Uitam prea des ca nu timpul este cel cu care trebuie sa ne intrecem...ne`a invins de mult timpul...
Sa ne intrecem cu noi, cu fuga de noi...sa ne intrecem cu fuga de toate... Vrem sa traim si, paradoxal, ne grabim spre "iesire" fara sa observam ca avem motive sa ne oprim macar "un timp"...
Sa ne oprim pentru prieteni, pentru zambete, pentru gesturi, pentru soapte, pentru imbratisari, pentru a tremura in racoarea serii sau pentru a mai simti un timp mangaierea razelor pe obraz...pentru o strangere de mana, pentru vorbe, pentru a ne certa si apoi a ne impaca, pentru a invata si a uita ce am invatat, pentru a transforma un lucru banal in ceva extraordinar...pentru a ne indragosti sau pentru a pune patimile noastre intr`un lucru marunt, dar pe care il iubim atat...
Sa ne oprim pentru ceea ce ar putea parea prea firesc: sa traim intr`adevar...