O alegere facuta la un moment dat in timp iti poate influenta tot parcursul vietii. Dai socoteala pentru ce ai facut si pentru ce nu ai facut. Nu mai ai scuza tineretii, a lipsei de discernamant data de frumoasa nebunie a tineretii.
Am avut multe momente in viata cand am indraznit sa visez si cei din jurul meu mi`au zambit aprobator pentru ca la randul lor au trait si ei aceleasi visuri.
La 18 ani a fost minunat sa visez si sa indraznesc. Ma visam actrita. Eram inscrisa la Scoala Populara de Arte iar in paralel faceam parte dintr`o trupa de actori diletanti, alaturi de care am sustinut aproximativ 3 ani spectacole in cadrul Casei de Cultura Nicolae Balcescu - Bucuresti. Eram tanara si aveam curajul sa ma iau la tranta cu toate nedreptatile lumii in speranta ca le pot schimba. Atat de atrasa de mirajul si stralucirea lumii in care traiam, imi doream si speram sa fiu intr`o zi o actrita adevarata. Credeam in mine si stiam ca pot sa fac acest lucru. Insa...a ramas doar o etapa in viata mea la care ma mai gandesc uneori si ma intreb de ce nu a fost drumul pe care sa`l urmez.
La 25 de ani, inca mai aveam toate posibilitatile sa pun in practica tot ceea ce mi`as fi propus. Lumea inca imi era deschisa, as fi putut reusi sa ies la "lumina", imi simteam sufletul inca dornic de implinire si resorturile psihice si intelectuale necesare ca sa faca din pulberea mea de vise o constelatie de stele. Intre timp insa incepusem o alta etapa a vietii mele: ma casatorisem. Pornisem in viata plina de iubire iar universul dorea sa`mi fie implinit drumul alaturi de sotul meu. Si uite asa m`am trezit pe drumul vietii, cu rabdare, cu indarjire, fara mila fata de propria persoana, hotarata sa razbesc cu orice pret. Toate aceste fugitive fragmente din viata mea, se incadreaza in stari, sclipiri de moment, clipe care au fost si care nu or sa mai vina niciodata. Sunt lucruri pe care le`am facut si lucruri pe care nu le`am facut, lucruri pe care mi`as fi dorit sa le fac si totusi nu le`am facut. Dintr`un motiv sau altul, pentru ca sau cu toate ca... Nu le`am facut cand trebuia... au ramas pareri de rau. Drumurile comode sunt cele infundate!
Acum, dupa varsta de 30 de ani, odata cu mine, si visurile mele capata forma maturitatii. Imi este frica sa mai gresesc pentru ca orice greseala m`ar putea costa scump, o greseala chiar si minora ar putea insemna o intoarcere cu 360 de grade a vietii mele. O alegere facuta la un moment dat in timp imi poate influenta tot parcursul vietii. Dau socoteala pentru ce am facut si pentru ca n`am facut. Nu mai am scuza tineretii, a lipsei de discernamant data de frumoasa nebunie a tineretii in care tot ce zboara se mananca. La vremea din trecut toate aveau o rezolvare. Odata intrata in randul oamenilor maturi, constat ca sunt judecata pentru deciziile luate. De orice hotarare se leaga multe altele, intr`un nesfarsit lant al slabiciunilor.
Indraznesc si voi indrazni toata viata sa visez insa inainte de a`i cere vietii ceva trebuie sa ma asigur ca este ceea ce`mi doresc cu adevarat de la viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu