Am o stare tampita si mi-e teama sa nu raman cu ea pentru prea mult timp.
Am observat ca timpul trece prea repede. De un an intreg observ fenomenul.
Am ajuns in faza in care nu mai am asteptari.
Tineam strans in suflet un moment fericit, cea mai buna solutie antidot aplicata la nevoie...s-a dus, s-a terminat cu orice fantezie, nu-l mai am. Oricum a fost doar o iluzie! Inventatoarea maximei "ai asteptari, ai regrete", in sfarsit cred in ea.
Nu sunt pesimista, pur si simplu am incetat sa mai astept, am acceptat ca trebuie sa raman in viata pana la finalul drumului, care dupa parerea mea este undeva foarte departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu