Dorinte

Intr`o lume plina de oameni, de viata, cum ma pot simti atat de singura?
Ma simt libera numai cand fac ceea ce vreau, fara sa imi pese de nimic, dar ma simt oribil cand nu imi respect propriile mele reguli, cand imi insel principiile, in care chiar cred... Asa ca deocamdata n`am chef sa fac nimic pentru ca, din nou, ce vreau - nu vreau si ce nu vreau - vreau. Logic, nu? Intelege cineva asta?!
Imi place destul de mult sa imi decid viata singura, doar ca asta cere ceva curaj. Lucrul care simt ca imi lipseste cel mai mult din viata...cred ca nu mai este nevoie sa scriu, cu siguranta se stie... este prima pe lista mea de dorinte. Mi`am dorit sa fac lucruri ce nu sunt doar pentru mine, sa cred in oameni, sa dau mai mult decat cer si sa iau mai putin decat sa daruiesc, mi`am dorit o viata pe care s`o inteleg, un drum pe care sa lupt sa urc, vise si principii pe care sa le apar, indiferent care ar fi fost lumea din jurul meu...Iar acum...toate astea mi se par visele unei fetite, care inca mai traieste undeva in strafundul sufletului meu si care mai plange din cand in cand pentru visele ei! As vrea sa am curajul sa fac ce vreau, chiar cu riscul de a pierde tot. Macar asa as sti ca n`am putut avea. Nu stiu de ce sper ca mi s`ar putea indeplinii dorintele. Cred ca sper ca puterea amintirilor sa fie destul de mare incat sa imi readuca magia in viata si in suflet, sa imi dea puterea sa fiu omul care simt ca ar trebui sa fiu, care mi`as dori sa fiu.
In ultima perioada am inceput sa am tot felul de vise ciudate (d`alea de noapte ) legate de copilarie. Nu ca as fi avut eu o copilarie extraordinara, doar ca pe zi ce trece imi plac tot mai mult visele mele de atunci si cine eram. Da, am invatat multe de atunci si sunt atatea lucruri din sufletul meu la care n`as vrea sa renunt… dar cumva as vrea sa pot uni tot ce este mai bun din ambele parti ale sufletului meu. Eram un copil visator, romantic; devin, pe zi ce trece, mai cinica si mai rece. As vrea sa pot pastra logica, dar sa ascult, macar uneori, si de suflet. Pentru ca desi ii aud vocea, aproape niciodata n`o ascult. Incerc sa fac ce e mai bine, ce e logic, iar uneori asta este ascunzatoarea perfecta din calea viselor, sperantelor si sentimentelor. Dar si a infrangerii, dezamagirilor si durerii…