Pana unde poti sa cazi? Jos, tot mai jos si mai jos decat ce?
Spun unii ca e scris in ADN`ul fiecaruia dintre noi ca trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Sa supravietuim asadar. Si nu`i contrazic. Pentru unii mersul mai departe are valoare de axioma. Pentru altii lucrul asta trebuie demonstrat in fiecare zi. Imperativul “ridica`te si mergi!” e greu de infaptuit atunci cand tu nu`ti doresti decat sa opresti timpul in loc. Ti se spune “vei trece si peste asta”. Da, in sinea ta stii ca vei trece dar cum? Nimeni nu`ti poate spune cum vei depasi momentul acela teribil de zbatere, cand nu poti sa te intorci dar nici nu vrei sa mergi mai departe. N`am nevoie de retete ieftine de fericire dar daca toate au un pret as vrea sa stiu cat ma costa un gram de tristete? O ora din viata si gata dupa aceea totul a disparut? Si clipa aceea cand stii ca ai pierdut fara drept de apel cat costa? Totul trebuie platit in avans sau se accepta si plata in rate? Si in final, cu ce ai ramane la scadenta? Cu ceva tristete, multa furie si neputinta si cu 2,3 bucurii pe care nici macar nu le`ai mai vedea printre lacrimi … Pe scurt, cu o viata platita in rate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu