luni, 6 septembrie 2010

da-i timpului, timp

.... cu multa vreme in urma, cineva mi`a spus "da`i timpului, timp"; imi amintesc ca atunci nu am inteles de ce ar avea timpul nevoie de timp?


Am gresit c`am incercat sa te visez
Si chiar ma`ntreb de ce te mai pastrez
In gandul meu ? ... In fiecare noapte
Ti`aud ecoul in ascunse soapte...
Te pot ierta, dar nu pot in uitare
Sa te ascund ... durerea`i mult prea mare !
Si ma tot pierd in somnul ce ma iarta
Ca bantui peste tot cu a mea soarta...
Chiar am gresit ca n`am dorit sa pleci ?
Ma urmaresc secundele prea reci
In care asteptam zambetul tau
Ca pe`o lumina a sufletului meu .
Si`am asteptat, dar n`am gasit in vis
Nimic din ceea ce tu mi`ai promis ...
Poate gresesc ca`ti dau iertarea mea,
Nici nu prea cred ca`ti pasa acum de ea...
Ma`ntreb si`acum de ce te mai pastrez
In gandul meu si inca te visez ...
Greseala mea a fost ca te`am crezut
Si poate de aceea te`am pierdut...
Cand fericirea ta va fi deplina
Iti voi trimite o raza de lumina,
Te va`mbraca`n albastru infinit,
Iar eu ma voi ierta ca te`am iubit …

...acum, dupa ce a trecut timpul, am inteles de ce a fost nevoie sa`i dau timpului, timp...acum am inteles ca toate durerile mele au fost invaluite de timp, ajutandu`ma sa merg mai departe si invatandu`ma cum sa traiesc cu toate tristetile mele...timpul m`a invatat, ca tot ce am trait, vor ramane cele mai de pret amintiri ale mele si ca nimic din ce am trait nu se va mai repeta..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu