.......................................................

N-am sa-ti cer ce nu-mi poti da vreodata,

N-am sa-ti cer iubirea,

N-am sa bat la porti inchise iara,

Nu-ti feri privirea!

...................................................

Voi spera mereu intr-o iubire

Cum n-a fost vreodata!

................................................

Lasa-mi doar prietenia care

Glasul meu o cheama..

Sunt doar niste versuri pe care le-am auzit asta seara la emisiunea "Dansez pentru tine". Dan Spataru - Drumurile noastre - 1985. Ascultand, m-au impresionat. Imi plac versurile astea pentru ca vorbesc despre o iubire pierduta.

Mie imi plac poeziile, inca de pe vremea cand eram la scoala si cochetam cu actoria. De obicei incerc sa transmit ceva prin ele, uneori din imaginatie si de cele mai multe ori din trairile mele personale.

Ok, se revenim la ziua de azi. Pai, azi s-a intamplat un lucru ce credeam ca nu se va intampla prea curand. Am avut parte de o zi plina doar de liniste. Ce pot sa zic?...a fost aproape perfect. Aproape...

Nu stiu cat o sa tina linistea asta dar, aflu eu :))). O sa tot scriu despre ce mi se intampla, pentru ca am multe ganduri, multe pe suflet si starea mea din prezent imi cere obligatoriu sa scriu, ca sa ma descarc. Sunt impacata cu gandul ca "daca-as disparea din peisaj" n-o sa sufere nimeni si le multumesc pe aceasta cale unora care mi-au aratat asta acum decat prea tarziu.

P.S. Maine urmeaza sa primesc o veste despre ceva important in viitorul meu!