In fiecare zi strazile orasului parcurse in viteza masinii imi salveaza un pic sufletul. Sa merg cati mai multi km, sa ascult melodiile preferate, lasand in urma vantul si durerea din suflet. Sa dau muzica mai tare si sa le zambesc trecatorilor, ca si cum totul ar fi in regula in lumea asta. De fapt, chiar e, doar lumea mea interioara s-a zguduit din temelii. Chiar daca simt lucruri fara finalitate, o parte din sufletul meu stie ca totul e bine, de fapt. Sau va fi. Intr-un fel ciudat nu ma simt prea bine, pe de alta parte plina de speranta, increzatoare.
Oricum, sunt constienta ca tot ce mi se intampla acum, tot ce doare acum, ma va face mai puternica, mai buna in ceea ce fac, mai sigura pe mine.
De maine am sa las urme de zambet pe unde trec, am sa daruiesc ce nu pot primi inapoi si n-am sa uit sa sper. Imi promit! Desi stiu ca vor fi zile in care va fi al naibii de greu. Am sa strang din dinti si-am sa indur toate rautatile. Poate viata, pentru mine are un plan care sa coincida cu dorinta mea.
Stiu ca sunt plina de viata,
Si simt ca doar sentimentul asta imi mai da speranta,
Sa cad, sa ma ridic si sa devin plina de ignoranta
Nu merita sa ma sacrific pentru nicio zdreanta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu