Poate ca nu ma crezi. Poate nu ma crezi ca sunt satula pana peste cap de prea multa iubire, dar mereu vreau multa, mai multa, tot mai multa si caut solutii reale sa o inmultesc, sa o gasesc si sa o dau mai departe. Poate ca nu ma crezi cand iti spun, dar am descoperit ca noi femeile ne credem toate anihilate si inexistente fara iubire, dar putem la fel de bine sa o regasim in alte forme, sa o inventam din nimic, sa o scoatem din piatra acra si, in plus, sa va mai dam si voua din ramasite.
Poate ca nu ma crezi ca ma bucur acum de o tigara nepermis de buna si mi se pare buna, divina, perfecta doar pentru ca nu are gust si amintiri cu tine. Poate ca nu ma crezi ca ma uit acum in oglinda, imi pictez buzele in rosu de ruj...si in ciuda micilor tristeti pictate in ridurile din colturile gurii si a lacrimei ramase in coltul stang al ochiului de care oricum nimeni nu`si da seama, nu sunt frumoasa... Ce`a mai ramas din mine...este cea mai frumoasa.
Poate crezi ca voi sta ca proasta intreband in stanga si`n dreapta ce`o sa fac mai departe.. Asta as fi facut`o daca mai eram copila de la 20 de ani.. Eram tanara care spera ca tot ceea ce zboara ramane totusi langa tine.. Ehe, era odata... Acum uita`te bine la mine... Ce nu vrea sa`mi apartina, este liber de tot sa plece...
Poate crezi ca nu`mi voi invata copilul sa se scuture de lacrimi si sa nu`si puna sufletul in fata vreunui coate-goale, cu vorbe promitatoare, frumos de dulci si mincinoase. Poate crezi ca nu`i voi explica cum sa iubeasca ca sa nu ajunga o trista, o plangacioasa si o visatoare incurabila. Poate crezi ca nu o invat sa mearga mai departe in viata, in loc sa se planga de cat de frica ii este de ea, stand cuminte langa o margine din ea.. Cumva trebuie sa le invete singura pe toate.
Poate ca nu ma crezi ca pana aici ai fost cu vechea EU si ca de azi urmeaza exterminarea treptata.
Poate crezi ca nu s`ar cuveni sa fiu bine intr`o zi, sa ma bucur pe planeta pe care exist, printre oameni care vor sa`mi fie dragi, ca nu vor mai fi lacrimi de curs, tristeti de parcurs.
Ce bine ca scriu cuvintele care imi vin acum in minte, ca muncesc, ca traiesc si ca totusi mai pot sa simt zilnic, picatura cu picatura, speranta. Te uiti? Ma vezi pe mine? Doar pe MINE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu