Din toti anii care au trecut peste mine am invatat ca este inutil sa`mi doresc ca fiu ca cineva anume. Indiferent de ce drum am ales n`am putut decat sa fiu eu insami, cu tot ceea ce a inseamnat asta, bun sau rau. Si am inteles ca in viata vine un moment in care iti dai seama ca nu are rost sa`ti mai pui intrebari de genul « eu de ce nu pot fi ca ei ?» si te accepti asa cum esti, stiind ca drumul tau s`ar putea sa nu semene cu drumul nimanui altcuiva. Si s`ar putea sa nu`ti placa si sa vrei sa te intorci. Si poate ca o si faci, o data, de doua ori pentru ca in final sa te regasesti in acelasi punct din care ai plecat, dar cu ceva mai multi ani in spate si parca nu e corect, nu`i asa ?!
Se stie doar ca orice inceput isi cauta sfarsitul. In general incerc sa nu ma agat prea mult. Sau prea tare sau prea adanc. De nimeni si de nimic. Ideal ar fi sa`mi recunos adevarata valoare, locul pe care`l merit si sa lupt pentru el dar intotdeauna vor fi altii mai buni, mai destepti, mai frumosi, mai bogati ca mine si cum sa mai fiu dispusa sa ma impac pur si simplu cu asta? La urma urmei invidia este scrisa printre pacatele omenesti si nu ne da pace.
Cuvinte alambicate care ascund ignoranta? Am invatat ca in final conteaza aparentele si prima impresie este greu de inlaturat asa ca prefer de multe ori sa joc la cacealma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu