Recunosc, imi place sa pendulez intre extreme. Mi se pare mai simplu decat sa mentin echilibrul intre nuante. Imi plac non`culorile pentru ca ascund in ele toate celelalte culori si asa ma simt la adapost de confuzii. Fac distinctie intre bine si rau si imi place sa le dau valoare absoluta. Uneori mai gresesc si le amestec dar astea sunt compromisurile pe care trebuie sa le fac. Pot sa`i mint pe ceilalti cu zambetul pe buze dar nu m`am mintit niciodata pe mine. N`am vrut nici macar sa incerc. De fapt ce sa incerc? Sa`mi ajustez asteptarile daca nu vreau sa fiu dezamagita? Am mai auzit`o dar nu vreau. Sa accept lucrurile asa cum sunt pentru ca nu le pot schimba? Ei si? Faptul ca incerc sa le schimb imi da dreptul sa spun ca am mai depasit o limita.E periculos sa pendulezi intre alb si negru dar contrastul ma atrage prea mult ca sa pot sa`l reneg. Pare simplu la suprafata dar daca nici albul, nici negrul nu sunt ceea ce par? Ingerii sau demonii mei?! nu s`au intrebat niciodata ce este bine sau ce este rau, pentru ca stiau pur si simplu. La urma urmei, aveau mai multa experienta decat mine. Asa ca s`au asezat domol fiecare pe cate un umar si au asteptat sa invat si eu. Era doar o chestiune de timp.
Exista bine, exista rau si eu nu mai am nevoie de argumente ca sa cred. Le privesc in fata in fiecare zi si le ating cu fiecare alegere pe care o fac. Nu sunt notiuni abstracte, sunt reale, palpabile, cu conditia sa vrei sa vezi. Doar daca traiesti intr`un glob de sticla poti sa ai probleme de interpretare. Celor care au iesit din acest glob, nu le ramane decat sa infrunte realitatea imediata care ii pune la zid si le arunca in fata conditia umana – pendularea intre bine si rau, mereu aceeasi pendulare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu